EUCLID

     Euclid a trăit între anii 365-300 î.H. Data nu este exactă. Educația a primit-o la Academia lui Platon din Atena, Grecia. Numit și Euclid din Alexandria, a fost un matematician grec care a trăit și a predat în Alexandria în Egipt în timpul domniei lui Ptolemeu I. Despre viața lui Euclid nu s-au păstrat nici un fel de date, de aceea se spune că viața lui se confundă cu opera. Dar nici aceasta nu s-a păstrat în întregime.

     În afara de cartea Stihia, în traducere românească Elementele, tradusă în peste 300 de limbi, în care Euclid pune bazele aritmeticii și ale geometriei plane și spațiale, s-au mai păstrat câteva cărți dintre care: Datele, lucrare ce cuprinde teoreme și probleme care completează Elementele, precum și Optica, privită ca o geometrie a „razei vizuale”.

     Este binecunoscut algoritmul lui Euclid de aflare a celui mai mare divizor comun a doua numere intregi. Acest algoritm este unul din cei mai vechi algoritmi cunoscuti.

     Despre viata lui Euclid nu se stiu foarte multe exceptand ceea ce a scris filosoful grec Proclus (410 - 485 d.H.).

     Elementele este, probabil, cea mai cunoscută carte de Geometrie și reprezintă o un vârf al revoluției matematice care a avut loc în Grecia antică până la acel moment. Deși multe din rezultatele din Elemente au fost descoperite de matematicienii de dinainte, una dintre realizările lui Euclid a fost să le prezinte într-un singur cadru, logic și coerent, pentru a putea fi ușor folosite. A fost inclus și un sistem riguros de dovezi matematice ce constituie baza matematicii încă și astăzi, 23 de secole mai târziu.

     Chiar dacă a fost cunoscută în special pentru informațiile din geometrie, cartea Elementele include de asemenea și teoria numerelor. Este vorba despre legătura dintre numerele perfecte și numerele prime de tip Mersenne, despre infinitatea de numere prime.

     La Muzeul din Alexandria, care poate fi considerat cea mai veche universitate din lume, Euclid a înființat o celebră școală de geometrie. Tratatul „Elementele” al lui Euclid a fost timp de mai mult de 2.000 de ani principala carte după care s-a învățat geometria. Ea sintetizează și lucrările altor matematicieni de dinaintea lui sau contemporani cu el: Hipocrate, Eudoxus, Tectet și alții. Ea cuprinde 13 capitole (intitulate cărți).

     „Elementele” lui a fost una din cele mai răspândite cărți, reeditată de nenumărate ori de-a lungul a mai mult de două milenii, tradusă în numeroase limbi. S-au mai păstrat și alte lucrări ale sale: „Datele” și „Despre împărțirea figurilor”. După Euclid cercetările în domeniul geometriei au fost continuate de matematicienii greci Arhimede și Apoloniu din Perga.

     După cum am scris mai sus, Euclid a scris mai multe lucrări și tratate de științe. În Elementele el a publicat și sistematizat cunoștințele de până atunci din domeniul Geometriei. A scris demonstrații la Teorema lui Pitagora, lucrări al lui Hippocrate, Theudius, Theaetetus și Eudoxus. Lucrarea cuprinde peste 465 teoreme și deomostrații descrise într-un stil clar, logic și elegant. El a refăcut conceptele matematice ale predecesorilor săi într-o lucrare dând naștere la ceea ce cunoaștem azi ca fiind Geometria euclidiană. Teoria sa a rămas valabilă timp de peste 2300 ani până când Bolyai și Lebanovschi au dat naștere unei noi teorii în geometrie cunoscută ca Geometrie neeuclidiana.

     Tot el și-a adus contribuția și la teoria numărului de aur φ ~ 1,618

  A inițiat tradiția de a indica sfârșitul unei demonstrații prin expresia latină: Quod erat demonstrandum, abreviat Q.E.D., în traducere: Ceea ce era de demonstrat.

     Într-o anecdotă scrisă la 800 de ani de la moartea sa se povestește că Ptolemeu I l-ar fi rugat pe Euclid să-i arate o cale mai ușoară ca să înțeleagă geometria, iar Euclid ar fi răspuns: „În geometrie nu există drumuri speciale pentru regi”.